Printre atracţiile turistice ale satului se numără ruinele cetăţii medievalede la Mereni. Ruinele cetăţii se află la nord de Lemnia, la hotarele Mereniului, pe panta numită Vareros. Prima amintire scrisă despre cetate datează din 1539. În anul 1653 domnitorul Kemeny Janos s-a cazat aici , pe când se întorcea din Moldova. Conform legendei locale pivniţa cetăţii era plină de aur, diamante, deoarece aici şi-a ascuns marele tâlhar Kurucz Nagy Istvan comorile adunate. Pe vremea lui Orban Balzs cetatea Mereni era deja în ruine, dar pe lista vechilor cetăţi ale Ţinutului Secuiesc urma imediat după Cetatea Balvanyos, ca una dintre cele mai bine păstrate şi mai impozante ruine de cetate.

La nord de Mereni se situează linia principală a Carpaţilor, pe care un drum forestier duce în locul de unde izvorăşte pârâul Veresviz, ca afluent al pârâului Uz. Aici se află mlaştina Veresviz, rezervaţia naturală ocrotită, unde se găseşte muşchiul numit Sphagnum Wulfianum, şi unele specii rare de iarbă, flori foarte rare din Siberia ,toate pe lângă afinul de turbă.Flora bogată are şi o faună specifică: ursul căruia îi place afinul trăieşte în pace cu cocoşul de munte.

Podişul de la Veresviz găzduieşte şi turme de oi, care din primăvară până în toamnă ocupă păşunile montane. Păstorii care păzesc turmele, în această linişte paşnică,  le oferă celor care îi vizitează caş şi urdă proaspătă. Cei care vor să vadă şi mai mult , se caţără pe vârfurile din apropiere , de unde panorama este deosebit de frumoasă, poţi vedea întreaga regiune. Peisajul este fermecător chiar şi atunci când este înnorat, dacă s-a săturat cineva de aceste privelişti, se poate scufunda în cercetarea istoriei şi a personalităţilor satului.

Între Mereni şi Lutoasa , pe dealul din nord se află piatra numită Kakasko, de pe care poţi vedea până în depărtare. În faţa dealului se situează o vale ca un şanţ numită „Szepasszonyok godre”. Locul aflat între vale şi piatra amintită este considerat loc de idolatrire păgână. Şi acest lucru ilustrează faptul că cele două aşezări au fost legate de vechi ritualuri şi obiceiuri.

 

Dacă pornim de la piatra Kakasko fie către nord, fie către est staţia următoare a călătoriei noastre va fi al treilea sat al comunei Mereni. Localnicii numesc acest loc Poiana Mereni. Aşezarea se află la doar o oră distanţă de Mereni, fiind legată de comunăprin trei drumuri. Cel mai însemnat dintre aceste drumuri a fost drumul „Morii”, care a păstrat şi în denumire amintirea morii de apă. Această aşezare în care casele sunt destul de rare aparţine administrativ şi bisericesc de Mereni. În valea montană străbătută de pârâuri repezi, care umpleau regiunea cu vuietul lor, în urmă cu câteva decenii se înşiruiau unele după altele morile zgomotoase. În prima parte a secolulul al XX-lea aici îşi aduceau femeile inul şi cânepa pentru topire, ca apoi să le toarcă. Lângă apa pârâului Ret funcţiona şi o fabrică de cherestea, însă azi locul acesteia este preluat de case de vacanţă.

Aici mai pot fi văzute vechile case cu acoperiş de şindrilă şi de paie. În pârâul Farkas funcţiona cândva o baie medicinală. Apă asemănătoare, cu conţinut de sulf izvorăşte din pârâul Logoreny, Kisagtove şi Sarfalvi-eger. De la Poiana Mereni cărări turistice marcate duc spre Munţii Casinului şi Nemirei. Pe panta Muntelui Nemirei Mici şi Mari se văd formaţiuni specifice de stâncă , întreaga regiune fiind declarată rezervaţie naturală. De pe aceşti munţi, pe vreme însorită panorama este deosebit de frumoasă, se vede lanţul Carpaţilor şi Bazinul Trei Scaune.

Localnicii sunt pe drept mândri de istoria şi tradiţiile comunei, care sunt arătate cu drag vizitatorilor. Mereni îşi aşteaptă mereu oaspeţii cu bucurie.